UN ALTFEL DE VIS
Simţi că nu poţi să respiri şi că eşti muşcat de furnici. Nu te poţi mişca de parcă ai fi prins în lanţuri groase. Încerci din răsputeri să deschizi ochii şi ţi se pare că eşti bolnav de lene. Nimeni nu e lângă tine să te ajute şi degeaba strigi că vrei să fii trezită.
Lacrimi îţi izbucnesc şi nu-ţi poţi controla bătăile inimii. Simţi că mâinile ţi se răcesc, pe când picioarele iţi transpiră. Alergi în visul tău şi speri să dai peste cineva care să te zdruncine şi să-ţi dea ultima gură de aer. Îţi minţi mintea că esti bine, dar şi ea te trădează. Te zbaţi şi mormăi.
Auzi voci dar nimeni nu se apropie de tine. Printre gene ţi se stecoară raze de soare şi-ţi miroase a caniculă. Monstrul de sub pat rămâne indiferent la zbuciumările tale. Te aude şi-ţi râde în faţa. Aici voia să te aducă. Strângi în braţe cearceaful albastru şi simţi mirosul plăcut al detergentului pe care-l folosea mama ta când erai mică.
Începi să te dai băută şi venele ţi se umflă încă de la primul gând. Simţi apoi cum ţi se fac buzele mov. Încet, încet îţi pierzi şi ultima picătură de speranţă.
Te gândeşti totuşi de ce nu s-a găsit încă un remediu pentru viciul tău. Nu eşti singura persoană care se teme să doarmă singură şi nu eşti ultimul om care este găsit în stare gravă, singur în casă. Nu ceri nimic şi totuşi primeşti un minut în plus pentru gândurile tale.
Toată viaţa îţi trece prin faţă şi îţi aduci aminte şi primele cuvinte pe care le-ai rostit. Toate greşelile pe care le-ai făcut şi toate căile pe care puteai să o iei, îţi sar în minte. Îşi vezi strămoşii şi le simţi răsuflarea spre ceafa ta caldă.
Şi vine, mai repede decât te aşteptai, se aşează pe pieptul tău dezvelit de zbucium. Se uită în stânga şi în dreapta şi se înfruptă cu nesaţ din pielea ta albă. Atunci te întrebi sec: De ce n-au inventat aştia până acum un aparat de scărpinat ?!?
