Avenit Mosu

Si spuneati ca Mosu nu "ezixta"? Mie mi-a adus oaia cu suzeta pe care mi-o doream de jumate de an.

Mos Craciun cu masca dalba

Primele amintiri pe care mi le aduce Craciunul imi trezesc inima inghetatat de egoism si-mi spun ca stau linistita si sa ascult colinde. Apoi, incet, incep sa li se alature versuri din colindele pe care le canta fratele meu, alaturi de grupul de colindatori cu care se intalnea an de an. Stateam si-i asteptam cu sufletul la gura si nu conteaneam sa sclipesc de fericire. Dupa ce se infruptau din prajiturile mamei, plecau cantand “La multi ani!”. Bucuria din ochi imi tremura pana in inima. De Craciun ramaneam noi doua. Mama ma tinea in brate si ne uitam in carti cu povesti. Masa statea intinsa si covrigeii cu mac de care mi-e asa de dor isi asteptau randul in dulap. Stiam ca nu am voie sa ma ating de ei pana in seara de Ajun. Stateam si ma uitam la fiecare glob din bradul verde. Ma asezam intinsa sub ramurile lui si cantam colinde de una singura. Deseori imi numaram banii pe care-i strangeam din usa-n usa. Nu stiu daca am crezut vreodata in Mos Craciun. Stiam doar ce cadouri sa-mi doresc de la fiecare. Adormeam cu instalatia din brad aprinsa si visam sclipiri de stele. Nici nu lumina de dimineata ca ma trezeam si plecam repede la magazinul din colt sa vad daca mai este papusa pe care mi-o doream de la mosneagul frigului. Ramaneam dezamagita cand vedeam lacatul bine strans la usa magazinului. Nu-mi doream decat sa o mai privesc o data si sa fiu sigura ca nu a cumparat-o nimeni.
De Craciun eram numai noi doua. Mama nu-mi cerea sa-i cant niciodata. Asteptam sa-mi spuna sa o colind, dar ma uitam degeaba in ochii ei si ceream sa fiu bagata in seama. Imi puneam patinele in picioare si ma plimbam singura prin spatele blocului. Craciunul nu-mi amintea de un mos care isi dadea drumul pe horn. In soba din spatele camerei era mereu focul facut iarna. Singurul mosneag imbracat in rosu pe care l-am vazut m-a enervat la gradinita. Atunci i-am tras barba falsa de pe fata si am inceput sa plang. Oricum nu credeam in Mos Craciun.

Iarna si-a intrat in drepturi

Astept prima zi de ninsoare de o luna de zile. Sa ma trezesc din somn, si pe afara sa fie deja intinsa pe jos si sa vad pasii oamenilor mai mari sau mai mici. Sa dau perdeaua deoparte si sa deschid geamul repede. M-am visat ca intindeam mana sa prind primul fulg. Anul asta nu am avut perdea. Am iesit in balcon si am luat un pumn de zapada...Noroc de colegele mele, care au tinut sa ma anunte ca si in cartierul lor ninge!

Habemus Presedinte

De dimineata de cand m-am trezit nici nu am ridicat capul, sa vad daca a iesit focul gri din hornurile fabricii din fata blocului. Am asteptat sa deschid calculatorul si sa vad exact daca fumul gri a iesit si de la Cotroceni. Inca de aseara aproape ca am ghicit titlutile de azi ale ziarelor nationale. "Habemus Presedinte", am zis eu, "Habemus Zeus" a spus Jurnalul National. Important e ca avem in sfarsit un presedinte, chiar daca pentru urmatorii cinci ani o sa-l hulim ca nu a marit salariile si pensiile. Avem un presedinte, pe care sa-l facem responsabil de imaginea Romaniei, si sa ne rugam la Mos Craciun sa avem si un Guvern in urmatoarele saptamani.
Romania are acelasi gust pe care-l avea si inainte de 6 decembrie.

Mos Gerila nu exista

Niciodata n-am stiut de fapt cine e Mos Nicolae. Credeam mereu ca e tot un fel de Gerila care imi aduce cadouri in ziua in care a cazut primul fulg. ~mi faceam totusi papucii cu crema cu o seara inainte. Mama imi spunea ca daca nu sunt cuminte astupa gaura cheii, ca sa nu mai poata intra grasanul cu tolba plina. A doua zi dimineata ma laudam ca am auzit zgomote. Dar, mirosul de portocala ma ademenea sa ma ridic din pat si-mi faceam curaj sa fug spre bucatarie si sa ma uit cu coada ochiului la papuci. Imi batea inima tare, si-mi era frica sa nu ma dezamageasca mosul asta de la inceputul iernii. Gaseam in fiecare an macar o portocala si o pereche de sosete. Mama zimbea si imi spunea ca nu a avut timp sa caute varga. Eu nu am primit vargi de Mos Nicolae. Niciodata.
Apoi, luam la rind rudele, unde stiam ca mi-a lasat mosneagul si alte cadouri. Si tot asa, mandarine si ciocolata, de avem o saptamina intreaga ce lua la scoala. Sarbatoarea asta imi aduceam aminte ca vor aparea instalatiile colorate in ferestrele de la Mobila si de la Por]elan. Imi luam sania mare de ata si fugeam pe Valea Garii, sa fac bob cu copiii de la bloc. Mos Nicolae raminea fara “multumesc” in fiecare an.
Mai apoi, cind am inceput sa merg la discoteca de 5 decembrie, cautam sa-i scot porecle. De la Mos Niciolaie ajungeam Mos C-o Laie. Ma consideram prea mare sa mai cred in cadourile aduse de el. Dar, nu incetam sa ma uit dimineata cu coada ochilor la papucii lustrui]i. Zimbeam cind vedeam ghetele pline si ma prefaceam ca nu-mi pasa.
Anul asta nu a nins. Nicolae n-a venit. Nu a avut bani sa-si cumpere role, iar cu patinele vechi nu are pe unde merge. Nici Mos Craciun nu va trece pe la mine. M-am mutat de la casa cu horn, iar pe fereastra nu-i place sa intre. De fapt, s-au suparat amindoi pe mine, de cind am strigat in gura mare in tramvai ca am aflat ca nu exista. M-a pirit fetita din al treilea scaun, care se uita cu ochi mari la gura mea.