joi, 25 martie 2010

Jocul Pirandei


"Cine-i Maria?" A inceput sa fuga dupa mine si aproape ca ma tragea de la spate. "Daca dai un banisor la copil iti spun". Ma opresc la magazin, cumpar o napolitana si i-o intind fetitei cu codite colorate, ei ii dau 1 leu si fug mai departe. "Sunt doua care cand te vad se rostogolesc de ciuda. Nu te vrea de nici un fel. Baiatu din sufletul tau il iubeste alta fata. Nu face casa cu tine ca esti legata, casnicia ta e legata 9 ani". I-am spus sa ma lase in pace ca nu vreau sa o mai ascult. " Pentru zece mii care ai dat mie si napolitana la copil. Stai sa-ti ghicesc. Nu fugi sa ramai descantata. Ia un ban in mana". Iau 1 ban,1000 de lei vechi. "Nu, asta nu e bun, unu de 5". Iau un ban de cinci si mi-l ia din mana. il impatureste si incepe sa-l boteasca bine. "Iti pare rau dupa el?". Ii zic nu. "Atunci sa-ti nu-ti para. Ai pe cineva bolnav". "Da", ii spun eu. "Si daca se face bine imi faci o cinste? Mai treci pe aici?". "Da dar lasa-ma in pace". "Ai avut o realizare, acu o saptamana". " Da ceasu mai inainte, ii zic eu". "Se uita la mine si nu stie ce sa-mi mai spuna: "Sunt doua care cand te vad mor". "Dumnezeu sa le ierte", ii zic eu si plec. Si uite asa am ramas fara 8 lei si am intarziat si la Conferinta. Nu dupa ce, prietena ei m-a blestemat ca nu-i dau si ei 1 leu.

duminică, 21 martie 2010

X lucruri de care mi-e dor


















Mi-e dor de mama, de telefoanele pe care mi le dadea dimineata, de duminicile pe care I le povesteam, de parfumul ei si de vocea ei blanda. Mi-e dor sa stau la ea in brate si sa imi mangaie parul.
Mi-e dor de zilele in care se chinuia sa-mi puna bigudiuri si de sfaurile ei. Asa mi-e de dor de cartile prafuite care ma asteptau acasa si pe care nu cutezam sa le citesc. Mi-e dor de citatele din Drumes si din Coelho. As vrea sa ma pot sta cu ea si sa facem planuri.
Mi-e asa de frica pentru ca in ultima vreme nici o dorinta nu mi se mai indeplineste. Am pierdut tot ce ma mai ajuta sa sper. Incep sa dezamagesc si asta nu-mi place. Nu stiu ce s-a intamplat cu Alexandra cea vesela, care nu ma lasa sa plang. Mi- dor de zilele de vara in care rataceam fara nici un plan, cu fiecare prietena care indraznea sa stea de vorba cu mine.
Acum primavara are ust amar, a praf, a sec…nu mai e dulce, nu mai sunt bucuroasa si nu mai am curaj sa visez. Mi-e dor de mine si mi-e dor de mama!!! Mi-e dor de voi…