luni, 4 aprilie 2011

Ultimele gînduri pentru Gândul

Eu nu vreau să cred că presa scrisă românească mai stinge cîte o lumânare din viitorul ei odată cu trecerea pe online a vreunui ziar. Eu nu vreau să renunţ la mirosul de ziar proaspăt tipărit şi la cerneala care-mi intră sub unghii cînd citesc un ziar. Eu nu vreau să mai întreb la tonete de "Gândul" şi să mi se spună: "de azi nu mai apare".
Dar mă doare cînd văd că acest fost ziar s-a schimbat în "ziar online".
Încet. Sigur şi fără cale de întoarcere. Asa consideră unii că se termină acest miros de gazetărie care a înflorit încă de pe vremea cronicarilor la noi în ţară. Ca moartea lentă a unei bătrîne care speră ca Dumnezeu să-i mai dea o clipă de viaţă, să-şi mai privească o dată în ochi nepoţii, aşa ajunge presa scrisă în sicriul online-ului, de unde degeaba mai strigă, pentru că nimeni n-o mai poată scoate.


Şi dacă toate dispar aşa, încet, încet, fără ca nimeni să le oprească, şi nu mai are unde să-şi vadă semnătura pe sub ochelari, jurnalistul de presă scrisă îşi stinge ultima ţigară şi se dă bătut. De pe online, nu mai poate duce ziarul într-un colţ uitat de lume, unde îl aşteaptă o băbuţă care îi spunea povestea pentru un reportaj.