Niciodata n-am stiut de fapt cine e Mos Nicolae. Credeam mereu ca e tot un fel de Gerila care imi aduce cadouri in ziua in care a cazut primul fulg. ~mi faceam totusi papucii cu crema cu o seara inainte. Mama imi spunea ca daca nu sunt cuminte astupa gaura cheii, ca sa nu mai poata intra grasanul cu tolba plina. A doua zi dimineata ma laudam ca am auzit zgomote. Dar, mirosul de portocala ma ademenea sa ma ridic din pat si-mi faceam curaj sa fug spre bucatarie si sa ma uit cu coada ochiului la papuci. Imi batea inima tare, si-mi era frica sa nu ma dezamageasca mosul asta de la inceputul iernii. Gaseam in fiecare an macar o portocala si o pereche de sosete. Mama zimbea si imi spunea ca nu a avut timp sa caute varga. Eu nu am primit vargi de Mos Nicolae. Niciodata.
Apoi, luam la rind rudele, unde stiam ca mi-a lasat mosneagul si alte cadouri. Si tot asa, mandarine si ciocolata, de avem o saptamina intreaga ce lua la scoala. Sarbatoarea asta imi aduceam aminte ca vor aparea instalatiile colorate in ferestrele de la Mobila si de la Por]elan. Imi luam sania mare de ata si fugeam pe Valea Garii, sa fac bob cu copiii de la bloc. Mos Nicolae raminea fara “multumesc” in fiecare an.
Mai apoi, cind am inceput sa merg la discoteca de 5 decembrie, cautam sa-i scot porecle. De la Mos Niciolaie ajungeam Mos C-o Laie. Ma consideram prea mare sa mai cred in cadourile aduse de el. Dar, nu incetam sa ma uit dimineata cu coada ochilor la papucii lustrui]i. Zimbeam cind vedeam ghetele pline si ma prefaceam ca nu-mi pasa.
Anul asta nu a nins. Nicolae n-a venit. Nu a avut bani sa-si cumpere role, iar cu patinele vechi nu are pe unde merge. Nici Mos Craciun nu va trece pe la mine. M-am mutat de la casa cu horn, iar pe fereastra nu-i place sa intre. De fapt, s-au suparat amindoi pe mine, de cind am strigat in gura mare in tramvai ca am aflat ca nu exista. M-a pirit fetita din al treilea scaun, care se uita cu ochi mari la gura mea.
Asa iti trebuie! Daca vorbesti aiurea prin tramvai...
RăspundețiȘtergere