Jocul Pirandei

"Cine-i Maria?" A inceput sa fuga dupa mine si aproape ca ma tragea de la spate. "Daca dai un banisor la copil iti spun". Ma opresc la magazin, cumpar o napolitana si i-o intind fetitei cu codite colorate, ei ii dau 1 leu si fug mai departe. "Sunt doua care cand te vad se rostogolesc de ciuda. Nu te vrea de nici un fel. Baiatu din sufletul tau il iubeste alta fata. Nu face casa cu tine ca esti legata, casnicia ta e legata 9 ani". I-am spus sa ma lase in pace ca nu vreau sa o mai ascult. " Pentru zece mii care ai dat mie si napolitana la copil. Stai sa-ti ghicesc. Nu fugi sa ramai descantata. Ia un ban in mana". Iau 1 ban,1000 de lei vechi. "Nu, asta nu e bun, unu de 5". Iau un ban de cinci si mi-l ia din mana. il impatureste si incepe sa-l boteasca bine. "Iti pare rau dupa el?". Ii zic nu. "Atunci sa-ti nu-ti para. Ai pe cineva bolnav". "Da", ii spun eu. "Si daca se face bine imi faci o cinste? Mai treci pe aici?". "Da dar lasa-ma in pace". "Ai avut o realizare, acu o saptamana". " Da ceasu mai inainte, ii zic eu". "Se uita la mine si nu stie ce sa-mi mai spuna: "Sunt doua care cand te vad mor". "Dumnezeu sa le ierte", ii zic eu si plec. Si uite asa am ramas fara 8 lei si am intarziat si la Conferinta. Nu dupa ce, prietena ei m-a blestemat ca nu-i dau si ei 1 leu.

X lucruri de care mi-e dor

Mi-e dor de mama, de telefoanele pe care mi le dadea dimineata, de duminicile pe care I le povesteam, de parfumul ei si de vocea ei blanda. Mi-e dor sa stau la ea in brate si sa imi mangaie parul.
Mi-e dor de zilele in care se chinuia sa-mi puna bigudiuri si de sfaurile ei. Asa mi-e de dor de cartile prafuite care ma asteptau acasa si pe care nu cutezam sa le citesc. Mi-e dor de citatele din Drumes si din Coelho. As vrea sa ma pot sta cu ea si sa facem planuri.
Mi-e asa de frica pentru ca in ultima vreme nici o dorinta nu mi se mai indeplineste. Am pierdut tot ce ma mai ajuta sa sper. Incep sa dezamagesc si asta nu-mi place. Nu stiu ce s-a intamplat cu Alexandra cea vesela, care nu ma lasa sa plang. Mi- dor de zilele de vara in care rataceam fara nici un plan, cu fiecare prietena care indraznea sa stea de vorba cu mine.
Acum primavara are ust amar, a praf, a sec…nu mai e dulce, nu mai sunt bucuroasa si nu mai am curaj sa visez. Mi-e dor de mine si mi-e dor de mama!!! Mi-e dor de voi…

Multumesc prietenilor mei!!!

Recunosc ca mi-ati fost de ajutor. Va multumesc din suflet pentru ce ati facut sa ma scapati de vecinul manelist de deasupra. Ma rugam zi de zi sa-si rupa un picior sa stea astea doua saptamani, cat sunt eu in vacanta, in spital. Uneori ma rugam sa castige o vacanta la Paris, numai sa plece. Am fost plecata doua zile de acasa si azi dimineata cand m-am trezit...MINUNE...nu se mai auzeau manele, si era ora 10, ora la care el deja trebuia sa dea drumul la muzica. Vroiam sa incep sa-i fac un jurnal muzical, dar...rugile mi-au fost ascultate. Nu stiu cine a tinut cont de statusul meu, dar astazi nu a mai trebui sa bat in teava.

Boala e cucoana mare

Poate e prea tarziu, dar tin sa va povestesc despre sarbatorile minunate pe care le-am avut. Dupa doua saptamani de post, cu incredere ca imi vor fi iertate pacatele, a venit si ziua cea mare in care mi-am incantat papilele gustative cu bunatati pline de maioneza si am ciupit si o bucatica de carne de porc. De ajuns ca sa stau la pat toate cele trei zile de Craciun. Asa ca, fara colinda si fara asteptaraea Mosului. Am stat linistita si nu m-am mai atins de nicio salata cu hrean. Am baut insa ceaiuri cat pentru toata iarna. Mi-am revenit intr-un final, dupa un portofel de pastile, cumparate de urgenta de la farmacie. Doua zile a durat bucuria de a manca din prajiturile minunate pe care le-am primit de pe la rude. Apoi, ca o ultima surpriza pe 2009, in ziua de Revelion, incet, incet, au inceput sa mi se inflameze amigdalele. Si asa, o zi, doua, trei, s-a terminat vacanta si eu tot gemand dupa Tachisept, doar doar sa pot sa beau un ceai. Acum, cand ma gandeam si eu ca ma apuc de treaba si ma fac fata serioasa, cu chef de munca, m-a bufnit o raceala...Hai Alexandra, spor la ceaiuri si la somn. Am nevoie de o vacanta!!!

Avenit Mosu

Si spuneati ca Mosu nu "ezixta"? Mie mi-a adus oaia cu suzeta pe care mi-o doream de jumate de an.

Mos Craciun cu masca dalba

Primele amintiri pe care mi le aduce Craciunul imi trezesc inima inghetatat de egoism si-mi spun ca stau linistita si sa ascult colinde. Apoi, incet, incep sa li se alature versuri din colindele pe care le canta fratele meu, alaturi de grupul de colindatori cu care se intalnea an de an. Stateam si-i asteptam cu sufletul la gura si nu conteaneam sa sclipesc de fericire. Dupa ce se infruptau din prajiturile mamei, plecau cantand “La multi ani!”. Bucuria din ochi imi tremura pana in inima. De Craciun ramaneam noi doua. Mama ma tinea in brate si ne uitam in carti cu povesti. Masa statea intinsa si covrigeii cu mac de care mi-e asa de dor isi asteptau randul in dulap. Stiam ca nu am voie sa ma ating de ei pana in seara de Ajun. Stateam si ma uitam la fiecare glob din bradul verde. Ma asezam intinsa sub ramurile lui si cantam colinde de una singura. Deseori imi numaram banii pe care-i strangeam din usa-n usa. Nu stiu daca am crezut vreodata in Mos Craciun. Stiam doar ce cadouri sa-mi doresc de la fiecare. Adormeam cu instalatia din brad aprinsa si visam sclipiri de stele. Nici nu lumina de dimineata ca ma trezeam si plecam repede la magazinul din colt sa vad daca mai este papusa pe care mi-o doream de la mosneagul frigului. Ramaneam dezamagita cand vedeam lacatul bine strans la usa magazinului. Nu-mi doream decat sa o mai privesc o data si sa fiu sigura ca nu a cumparat-o nimeni.
De Craciun eram numai noi doua. Mama nu-mi cerea sa-i cant niciodata. Asteptam sa-mi spuna sa o colind, dar ma uitam degeaba in ochii ei si ceream sa fiu bagata in seama. Imi puneam patinele in picioare si ma plimbam singura prin spatele blocului. Craciunul nu-mi amintea de un mos care isi dadea drumul pe horn. In soba din spatele camerei era mereu focul facut iarna. Singurul mosneag imbracat in rosu pe care l-am vazut m-a enervat la gradinita. Atunci i-am tras barba falsa de pe fata si am inceput sa plang. Oricum nu credeam in Mos Craciun.

Iarna si-a intrat in drepturi

Astept prima zi de ninsoare de o luna de zile. Sa ma trezesc din somn, si pe afara sa fie deja intinsa pe jos si sa vad pasii oamenilor mai mari sau mai mici. Sa dau perdeaua deoparte si sa deschid geamul repede. M-am visat ca intindeam mana sa prind primul fulg. Anul asta nu am avut perdea. Am iesit in balcon si am luat un pumn de zapada...Noroc de colegele mele, care au tinut sa ma anunte ca si in cartierul lor ninge!