Dorul de Craciun

Da, am sa va povestesc cum mi-am petrecut Ajunul, fara sa aud colinde si fara sa primesc colindatori...
Totul a inceput la 6 dimineata cand Olga, colega mea de camera s-a trezit sa plece spre ai sai, in Londra. M-am trezit bezmetica, mi-am deschis calculatorul si mi-am pus un film (stiind ca intr-o ora trebuia sa-mi iau si eu ghiozdanul in spate si sa plec prin zapada spe gara)...am sarit din pat ca arsa cand Olga m-a sunat si mi-a spus ca trenurile in Belgia au mari intarzieri si ca ar fi bine sa ajung mai repede la gara. am ajuns, prea repede...pentru ca niciun tren nu a mers spre Charleroi in urmatoarele ore.
Cati oameni am cunoscut ieri...
Prima persoana pe care am intalnit-o in gara a fost Miki, prietena unui coleg de-am meu italian. Intrucat niciun tren nu mergea, Federico si Miki au decis sa mearga la aeroport cu masina proprie. Am fost acolo la momentul potrivit, pentru ca m-au luat si pe mine cu ei, altfel nu cred ca as fi ajuns la timp...pentru ce? Pentru intarzierea de 4 ore pe care a avut-o avionul meu spre Roma. Am stat in aeroport asteptand cu groaza anunturile care aduceau dupa ring anularea multora dintre zboruri si lacrimile calatorilor. De zborul meu nu spunea nimic. Pana la ora 15.00 doar 2 avioane decolasera din Charleroi, in conditiile in care avionul meu trebuia sa plece la 14.00. La fiecare avion aterizat ma bucuram pentru ca ma gandeam ca se va gasi unul si pentru noi, cei 50 (mai mult sau mai putin) de pasageri care asteptam. 50 de italieni care imi spuneau la fiecare 10 minute: Stai linistita ca plecam, nu ramai singura de Craciun aici. Dintre ei mi-o amintesc pe doamna care cerea mereu informatii si care vorbea cu mine in italiana, cu fiica sa in franceza si cu sotul ei in engleza), pe fiica ei, o adolescenta simpatica si fasneata si pe familia de franco-italieni pe care ii intelegeam in orice limba ar fi vorbit (copiii vorbeau in franceza, mama in italiana si tatal in amandoua).
Pana la urma, tipete de bucurie ma anuntau ca se face imbarcarea pentru Ciampino, Roma, dupa ore in care am crezut ca totul e gata si ca tre sa ma intorc pe jos la Liege pentru un Craciun singura.
Nici nu stiu cand au trecut cele doua ore de zbor, un zbor placut, cu o echipa minunata de la Ryanair care la sfarsit ne-au smuls numai zambete de pe buze. Da, am plans cand am aterizat, am plans de fericire (cred ca ma ajunsese din urma si spiritul Craciunului)
Pe unde am umblat ieri
Mi-am petrecut o ora din Ajun in Roma, "orasul minunat", dupa cum au spus cei de la Ryanair. Imediat mi-am dat jos caciula si fularul pentru cele 10 grade care ma asteptau (in Belgia erau -5). Din Pulman la metrou si de la metrou(cu ultimul care pleca) spre alt Pulman, Roma parca ma adoptase. Abia imi mai aduceam aminte franturi de imagini de acu 4 ani cand am avut prilejul sa stau 3 saptamani aici. Lacrimile nu mi se vedeau de ploaia marunta asa ca am putut sa-mi scot naduful de suparare si de bucurie ca ajunsesem aici, ca vedeam iar bucati din vechile cladiri si pentru simplul fapt ca eram la 200 de km de mama si nu la 1400. Nu stiu ce m-a ghidat dar am reusit, in jumatate de ora sa ajung de la metrou la Pulmanul ce trebuia sa ma duca spre mama, in conditiile in care nu mai facusem asta niciodata, eram singura si daca pierdeam ultimul bus acolo ramaneam. Si ca sa simt ca e Craciun, cand am iesit din statia Tiburtina, in goana mea sa gasesc statia de bus, am vazut un grup de asistenti sociali care imparteau cadouri saracilor. Noroc de mine ca unul dintre ei s-a apropiat si m-a intrebat ce caut. De acolo, dupa ce am mai intrebat vreo doua persoane, am ajuns la bus. Nu-mi venea nici mie sa cred ca ajunsesem si ca in doua ore am sa fiu acasa.
Eram singura care mai ramasese in bus pentru ultilma statie. Au inceput sa-mi revina in minte imagini ale orasului Teramo pe unde mai trecusem in fuga cu mama asta-vara. Si n-am sa uit niciodata momentul in care am vazut masina gri care ma astepta. Cei doi oameni dragi mie abia asteptam sa ma vada ajunsa si sa ma stranga in brate. Si da, am avut cel mai frumos Craciun ever, acasa ma asteptau salata de fructe de mare, fruncte, prajituri facute de mama, un bradut facut special pentru mine si multe cadouri. Mama si Renzo, va iubesc si va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine. Anul asta voi ati fost atat Mos Craciunul meu cat si cadoul meu de Craciun. Acu stau si scriu in holul din fata camerei mamei. Soarele isi arata razele prin toate franturile de geam, asta dupa ce nu-l mai vazusem de 2 luni (in Belgia mereu e innourat). De jos vine miros de friptura si se aud colinde la televizor. Batranii mamei stau linistiti in fata caminului de foc si se uita la tv. Pe mine ma asteapta doua saptamani minunate alaturi de cei dragi! Va urez si voua toata bucuria mea!!! Craciun Fericit tuturor! Fericit ca al meu!
Dar nu inchid fara sa va spun ca imi lipsesc cei de acasa si nu in ultimul rand sufletul meu care e ratacit oe undeva prin Spania. Nu credeam ca am sa spun vreodata dar strainatatea raneste. Dar, pentru mine, azi, Italia nu inseamna strainatate, Italia inseamna ACASA!!!