Gânduri...
"Eu vreau să mă mărit în luna iunie, când florile de iasomie or să-mi fi buchet, când soarele nu va mai avea zâmbet fals şi când ploaia va plânge bucuria mea. Vreau rochie albă, cu trenă şi voal catifelat. Am să mă mărit vara..."
Aşa visa Ana când ne jucam cu păpuşi în faţa blocului. Eu o ascultam şi mă lăudam cu rochia de prinţesă pe care o croisem pentru Barbie. Ana închidea ochii şi se gândea la prinţul ei frumos. Vraja se rupea după o ploaie zdravănă şi după ce ne mai cafteam la colţ de bloc plecam fiecare pe la bunici în vacanţă. Dintr-o vacanţă nu am mai vazut-o. Plecase cu un flăcău în Italia, la produs, ziceau unii. Eu ştiam că a plecat după iubire.
Şi aşa a fost, azi am văzut-o îmbrăcată în alb, cu o fetiţă micuţă la piept şi cu prinţul ei de braţ. Se duceau spre primărie. Visul Anei s-a împlinit doar că ploaia nu a ocolit-o şi pe la colţ de bloc soarele asculta babele bâlbâite: "Ce i-a trebuit rochie albă dacă are copchil, mă-sa n-a ştiut să-i spună." Eu am trecut pe lângă ele şi am zâmbit. A trecut şi Ana, veselă şi cu ochii luminaţi, era purtată de buchetul din flori de iasomie. Păcat că nu e luna iunie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu