Da. Am încercat şi eu să am o zi normală. Dar se pare că nu mi-am ales bine ziua. Nu azi. De dimineaţă m-am trezit cu faţa la cearceaf. Era roz. Avea şi câteva flori, nu roz.
Într-o zi care părea normală, pe o căldură care a început în momentul în care am ieşit eu din bloc, m-am gândit să ma duc şi eu, ca un om aproape normal, la piaţă, să cumpăr doi castraveţi şi nişte salată.
De aici începe ziua mea normală.
La intrarea în piaţă, la soare, într-un cărucior stricat, dormea cu gura deschisă, un pici, mai negru, iar lângă el, pe o cutie de carton, se întorcea de pe o parte pe alta un puradel mai mic, în tricou şi pampers. Maică-sa, o femeie zdravănă, vindea ceapă, vişine şi "corcodele".
Nimic anormal, o zi normală la piaţă. Mai încolo, alt moş cu câteva sticle de lapte, fiert la soare, se uita după o don-şoară cu buricul gol şi cu un tatuaj cât piciorul, care vindea frunze de viţă-de-vie.
Cu o plasă în mână şi cu geanta în cealaltă, am fugit să prind un autobuz, când, am simţit că mă trage cineva de geantă. M-am întors şi un flăcău, cu un rânjet murdar m-a întrebat unde e gara. Probabil voia să caute adresa în agenda mea, sau salvată în ciornele telefonului meu.
Nimic anormal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu